BISERICILE

 

SFÂNTA MĂNĂSTIRE GĂVANU

 

BISERICA DIN APOSTARI

Este situată în satul Beșlii, pe platoul Aldenilor, loc aflat puțin mai sus de cătunul Apostari. A fost mutată pe actualul loc - micul promontoriu dintre pârâul Bisoca și râul Slănic - la 1820. Un document de la 1777 poartă mențiunea ... popa Radu Beșleu ot (de la) Mănești

Este reconstruită, mărită și zugrăvită la data de 6 septembrie 1868. În anul 1894 se reface acoperișul de către moșneni.

Parohia a purtat numele de Apostari până în 1853, când i se schimbă numele în Mănești (după cum reiese din Țidula bisericii Mănești) prin care moșnenii de atunci, la împărțirea moșiei mânzălească și beșliască, dau bisericii 8 pogoane de teren).

Numele parohiei vine de la numele numeroaselor familii: ca Apostu -Radu, Tănase Apostu, etc.

Se pare că, după cum spun bătrânii, a mai existat o altă biserică pe Deal (casa Sandu Nistor) de pe la 1775. Dovezi există deoarece în apropierea locului indicat au fost găsite cranii, fluiere de picioare, etc.

Biserica are picturi valoroase pe scândură, în ulei, executate la 1820, 1868 și 1894. Prin ținuta lor artistică, picturile de aici au cea mai bună naturalețe și cea mai puternică influență renascentistă dintre picturile murale existente în bisericile din comună.

Are, de asemenea, cărți vechi valoroase, atât pentru vechimea și ținuta lor grafică, cât și prin însemnările adnotate pe filele lor de către persoane demult dispărute.

În vara anului 2000 monumentul bisericii Apostari a fost renovat prin inițiativa domnului profesor Radu Stan care a refăcut scrisul, a adăugat lista eroilor din anii 1940 - 1945. S-a refăcut postamentul, s-au ridicat stâlpii legați cu un lanț și s-au sfințit. Au contribuit : preot Dumitru Daniel, primar Cristea Dumitru, Tănase Vasile - dascăl, Beșliu Valeriu - învățător, Drăgaică Dumitru, Cojanu Ion, Apostu Iulică, Sandu Ion, s. a. m. d.

 

BISERICA DIN CIOMAGI (SATU-VECHI)

Deși nu i se cunoaște cu exactitate data fondării, un preot de aici (pop(a) Radu sin Pop(a) Sava), scrie un zapis de-al moșnenilor Ciomăgești, încă de la 1691. Deci vechimea locașului este certă din secolul al XVIII-lea .

La 1794, aflăm că un grămătic al bisericii devine preot sub mențiunea: pop(a) Stoian.

Biserica este reconstruită în anul 1895 și zugrăvită de pictorul Aldescu. A fost renovată în anul 1949. În anul 1967 s-a acoperit cu tablă.

Este un lăcaș al moșnenilor ciomăgești și ichimești.

Are cărți și icoane vechi. Are o așezare frumoasă și impunătoare, pe un mic platou al satului cu același nume.

 

BISERICA DIN GURA-BĂDICULUI

Este o ctitorie a moșnenilor mânzăleșteni, care până la mijlocul secolului al XIX-lea erau deserviți, din punct de vedere religios, de biserica comună de la Apostari (Mănești).

Mărindu-se numărul mânzăleștilor din Valea Jgheabului, ei și-au construit, la 1852, acest lăcaș separat.

Construcția este din lemn, în plan treflat cu trei turle, care a fost refăcută și mărită la 1886.

Ca și biserica din Ciomagi, este pictată de pictorul Ion Aldescu. Pictura a fost, substanțial refăcută, în anul 1972.

În curțile bisericilor din Apostari (Beșlii) și Ciomagi(Satu Vechi) se găsesc monumente (troițe din lemn foarte frumos sculptate) pe care sunt înscriși eroii din 1877, 1916-1918, iar la Ciomagi, un altul pentru eroii din 1940-1945.

 

BISERICUȚA VALEA COTOAREI

Dacă, documentar, despre comuna ni se menționează data de 3 februarie 1522, într-o poruncă a Voievodului Radu de la Afumați despre Meledin, pentru satul Valea Cotoarei, dispunem de alte documente, legate de moșnenia Mânzălești - Mănești. Aceasta avea formă de potcoavă, sprijinită cu capetele pe apa Slănicului.

La anul 7133 (1625), iunie, 25, episcopul Efrem al Buzăului, când întărește din nou hotarele moșiei Menedic, în temeiul vechilor hrisoave, pomenește printre vecini și semnatari pe un anume "Manea cu toată ceata lui" (Arh. Statului, col. Episcopia Buzăului, vol. XXXVII, fila 3 ), starostele moșnenesc local, strămoș de sânge al satului Mănești de mai târziu, iar la 7251 (1743), iunie, 12, măneștenii pierd prin șugubină (omor pe moșie neidentificat), 600 stânjeni din moșia lor și anume partea cuprinsă între pârâul Bisoca, râul Slănic, pârâul Iepei și Podu' lu Marco. Iată un nume existent și azi, unde sunt așezate edificiile administrative ale satului Valea - Cotoarei.

Satul este locuit de : beșlii, zăvoieni, adămari, olărești (Ilie), apostari, stănilari, terecari, bisoceni, cojani, belciugari, cioinăcari, davidari, onicei, serafinari, mateești.

Satul întemeiat pe aceste meleaguri a făcut parte din comuna Mănești, apoi Mânzălești, Mănești, Beșlii și, acum Mânzălești.
Aceștia, ca și alții, pot face obiectul unui micromonument al satului, ridicat în curtea bisericii sau în cimitir.

Istoria bisericii din Valea Cotoarei se scrie odată cu construirea.

Veșnică pomenire pentru cei ce au contribuit cu : bani, materiale și muncă - biserica este a tuturor.Începutul a fost greu, dar construirea sfântului lăcaș a necesitat curaj, consecvență, insistență și, în afară de orice, pricepere, muncă și credință în Cel de Sus.

Uniți în jurul aceleiași idei, ctitorii s-au reliefat singuri. Este greu să cântărești cu exactitate această contribuție, dar există câțiva dintre ei care nu și-au precupețit timpul și au acționat permanent pentru acest minunat lăcaș :

Biserica Valea Cotoarei

Durata construcției: 28 iulie 1997 - 29 august 1999 Sfințirea bisericii s-a făcut în data de 29 august 1999, zi în care are loc târgul anual de la Beșlii denumit "SFÂNTA IOANA", atestat la 1828 și care 171 ani nu s-a pierdut.

Fie ca biserica aceasta să dăinuie peste veacuri!

 

Biserica Trestioara

Undeva, spre poalele muntelui Breazău, ascunsă într-un loc pitoresc, s-a înălțat o bisericuță din lemn ca o bijuterie, soră bună cu cea din satul Valea Cotoarei.

Este lăcașul de cult ortodox al sătenilor din Trestioara și Buștea, construit prin strădania oamenilor de aici, dat în folosință în anul 2001, sfințit de P. S. Epifanie Norocel, episcopul Buzăului, cu hramul „Sf. Dumitru” și „Constantin și Elena”.

Animatori au fost toți cetățenii din sat, coordonați de primar și consiliul parohial ales: Danciu Radu, Plăiașu Constantin, Putinică Ioana, Pințea Stana, Marcu Ștefan, Marcu Gheorghe, ș.a.m.d.

Tencuielile interioare aparțin celor 13 frați, feciorii bătrânei Pințea Stana. Aceștia în cele zece zile lucrate au pregătit pereții pentru pictură.

Fie ca Cel de Sus să-i ajute în toate!