CADRUL NATURAL

Relieful este muntos. Slănicul își face albia sa sub forma unui unghi de cădere de 15 grade, după ce, de-a lungul anilor, și-a croit o albie printr-o luncă ce era la altitudinea actualelor poduri: Oceni, Beșlii, Bălanului și Aldeni. Remarcăm că malul stâng al Slănicului a fost mult mai așezat și, nu întâmplător, avem aceeași denumire a satului Răghinești, din Beșlii și a satului Răghinari din Vintilă-Vădă - zidul ăl vechi - pe unde probabil se întindea moșnenia respectivă, și, apoi, Slănicul, prin săpături, le-a izolat.

Slănicul curgea, cam acum 450 de ani, la nivelul actualelor ruini ale cetății lui Vintilă Vodă, după cum mărturisea bătrânul Gheorghe Dinicu din satul Valea ursului (6 februarie 1962).

Configurația terenului este foarte variată. Dreapta Slănicului reprezintă un teren foarte frământat, unde sunt așezate cătunele Răghinești și Lungari. Terenul, fiind abrupt, a fost plantat în punctele: Valea Casei și Râpa Dârstei. Tot pe partea dreaptă a Slănicului se află și satul Valea Ursului, format din văile: Valea Ursului și Bercioaia, locuri bogate în fânețe și păduri. Avem, de asemenea, spre sudul Bercioii puncte și văi cu fânețe ca: Mavra, Valea Bradului și Bulerca. Din punctul Podul Mândru, Coverga și până în pârâul Mavrei avem, în afară de fâneață, și pădure, exploatată în ultimii 20 de ani de către comuna Beceni, căreia i-a fost repartizată. În general avem numai văi cu fânețe și plantații de pruni.

Pe această parte, ca ape, există pârâul Mavrei cu următoarele pâraie: Valea Ursului, Mavra, Valea Bradului și Bulerca.
Pe partea stângă a Slănicului terenul este mult mai așezat fapt ce a făcut ca pe acest mal să avem cea mai mare parte a populației și a suprafeței comunei. Pe această parte, pe direcția est-vest există următoarele pâraie: Bisoca, Miorica și Ghizdita. De-a lungul, apoi, sunt așezate satele: Ciomagi, Beșlii și Apostari, cu teren în pantă, acoperit cu livezi de pruni. Urmează o colină de dealuri, din Piatra lui Plașcu, Seciu, Șchirea, acoperite cu cătină, iar în ultimii ani au fost plantați pini și cireși negri.

Satele dispun de terenuri și condiții diferite. Astfel, cătunele Miorica, Podu lui Marcu și Izvoru Țintei au o așezare convenabilă pentru locuitori, aici întâlnindu-se cele mai dese plantații de pruni, meri și peri.

Pe dreapta Slănicului, începând cu anul 1961, s-a trecut la plantarea terenurilor degradate.

Un fenomen des întâlnit, în cadrul comunei, îl constituie alunecările de terenuri, fenomen întâlnit atât pe Valea Slănicului cât și pe Valea Jgheabului. Acest fenomen are loc, cu precădere, primăvara. Studiind acest fenomen, inginerul silvic Tiberiu Cernescu afirma "Prin pășunat, pe lângă sustragerea unei bune părți din îngrășământul natural, fără de care creșterea pădurii e cu totul strictă, pământul se bătătorește, devenind prea des, adică lipsit de aer și umezeală.Această situație care în deceniul trecut a determinat unii locuitori (Apostu Ion, Buturugă Vasile) să-și mute locuințele, a făcut ca Ocolul Silvic să îngrădească aceste terenuri și să le planteze cu puieți de diferite esențe.

Apele de suprafață nu aduc prejudicii, deoarece albia este suficient de largă și adâncă. Remarcăm, din cele spuse de bătrâni, că au avut loc inundații puternice în anii 1903 și 1926, când cota apei Slănicului s-a ridicat la înălțimea actualelor case aflate în apropiere de albie, fapt ce a făcut ca multe case, aflate sub această înălțime să fie luate și duse de apă (Informatori: înv. Sturzoiu Ion și Ion Ionescu).
Apa potabilă se găsește la o adâncime medie de 8 metri. Există un număr însemnat de fântâni, fiecare cetățean, ori grupă de 3-5 gospodării, având câte o fântână. Pe sate și cătune, repartizarea fântânilor se prezintă astfel: Răghinești - 18 fântâni cu adâncime între 2-10 m; Beșlii - 7 cu adâncime între 7 - 10 m; Apostari - 4 cu adâncime între 10-12 m; Lungari -3 cu adâncime de 8-10 m; Ciomagi - 2 cu adâncime între 8-12 m; Podul Ocenei - 4 fântâni cu adâncime medie de 8 m; Bălanu - 2 fântâni cu adâncime de 5 m; Valea Cotoarei cu 10 fântâni ce au o adâncime medie de 10 m.

În unele zone ale comunei s-au construit ciuciure, unde apa rece este adusă prin jgheaburi, uluce sau olane. Astfel de ciuciure avem la: La Ciuciur, pe Podul lu Marcu, la locuitorul Toma Stănilă, spre satul Bisocuța, precum și în punctul Socetu.
În satul Valea Ursului, la poalele pădurii, se mai păstrează fântâna sistem budui, care se numește, prin tradiție, LA BUDUI.