CLIMA, FLORA ȘI FAUNA

Vorbind din punct de vedere al climei dăm, asupra temperaturii, o medie anuală de cca. 15 C, cu variațiuni, de la vară la iarnă, ce oscilează între aproximativ 30°C vara și -10oC iarna, ca limite maxime.

Pentru zona geografică Mânzălești - Mănești gradul de precipitații este același. Înghețul se produce începând cu luna noiembrie și durează până în luna martie. În timpul perioadei de iarnă, în special în lunile decembrie - ianuarie, râul Slănic se podește, iar dezghețul se face treptat, fără a mai da naștere la măriri bruște a debitului de apă. Datorită variației de temperatură, zăpada se topește în două - trei rânduri pe an, ceea ce face ca și debitul apelor să fie în funcție de precipitații. Remarcăm că, sfârșitul lunii martie aduce debit mare de apă datorită topirii zăpezii în munți.

În perioada 15 octombrie - 15 noiembrie se formează brumele. Ploi abundente cad în lunile octombrie și aprilie - mai, ploi ce sunt denumite de localinci ploi mocănești sau ciobănești, deoarece țin zile în șir.

Vara, în perioada nămiezilor (orele 10-14) vin ploi cu descărcări electrice puternice, deseori producându-se și grindină. Pentru oprirea acestora se păstrează în tradiție înfigerea sapelor și topoarelor în pământ. Cele mai puternice trăznete s-au produs în perioada anilor 1964-1967, când au fost săgetați copii, oameni și animale (la Meledic în anul 1967 - 4 copii morți; la Lopătari un om și soția sa care coseau fân; în muntele Furu și Giurgiu - oi).

Vânturile ce bat în această zonă sunt Crivățul și Austrul.

Crivățul se resimte, pe perioada de iarnă, pe culmile Socetu, Bumbaru și Meledic, unde, iarna, zăpada este spulberată, clăile de fân sunt dărâmate, tot așa întâmplându-se și cu acoperișurile grajdurilor sau cele ale caselor mai vechi. Austrul bate puternic, pe când Băltăreșul are o influență mai slabă, el aducând ploaia.

Primavara bate Mâncătorul de zăpadă, care a rămas sub denumirea de Traistă-n băț, deoarece semnala plecarea țăranilor, de aici, la muncă în podgoriile dinspre Râmnicu-Sărat și Focșani, "cu traistan-n băț.
Asupra precipitațiilor au fost preocupări. Se semnalează, într-un proces verbal, că la Jgheab a existat o mică stațiune de care se preocupa învățătorul Năstase Deșliu, dar, care, în 1916-1918, când școala a fost transformată în cazarmă de către trupele germane și austro-ungare, aparatele și arhiva au fost distruse .

Solurile predominante în această zonă sunt: brun roșcat de pădure -format prin putrezirea plantelor și, totodată, demonstrând existența pădurilor seculare de foioase - și soluri argiloase, întâlnite în vetrele de sat: Gura Bădicului, Plavățu și Beșlii.

VEGETAȚIA

Având în vedere întinderea mare a comunei și, mai ales, faptul că altitudinea râului Slănic, față de nivelul mării, este de 400 m. la Beșlii, și de 1318 m la Furu - Mic și 1664 m la Furu-Mare, asistăm și la o diversificare a florei, care poate fi grupată astfel:

400 m - 900 m

- predomină pășunile și fânețele naturale presărate cu păduri de stejar (Ținta, Meledic, Valea Porcului, Mavra, sus spre Valea Ursului, Ciomagi, Bumbaru) și de fag (Valea Bradului, Valea Negrei), fără a se distinge grupuri de păduri, de esențe diferite, ele fiind intercalate. Suprafețe mari de fânețe avem în punctele: dealul Socetului, Văleanu, Bădic, Meledic, Dosul Sălciei, Poiana Ascunsă și golurile pădurii Mavra.
Pășunile se întind în apropierea vetrelor de sat, suprafețe mai mari distingându-se în Valea Cotoarei, cu Seciu, Ghizdita, Gura Bădicului, Cireșu și Buștea. Datorită degradării, o mare suprafață de teren a fost plantată (pe pârâul Bisocii, Valea Casei, Grunj, Poiana Vâlcului) sub îndrumarea organelor silvice, localnicii aducându-și o însemnată contribuție prin munca patriotică efectuată.
Suprafețe mici de fâneață au fost transformate în locuri arabile pe care se cultivă porumb, fasole, dovleac (bostan), meri, peri și, în special, pruni - soi local (vânăt și gras românesc).

Peste 900 m

Întâlnim păduri de foiase (fag și mesteacăn) la Breazău, Piatra-Lungă și Găvanu) și conifere (Furu, Găvanu, Măceșu și Giurgiu).
Pășunile alpine se găsesc la Giurgiu (foto 25) și Furu, unde comunele posedă următoarele suprafețe:
- mânzăleștenii posedau la Furu 179 hectare și 35 ari, din care 92 hectare la Furu-Mic și 87,35 hectare la Furu-Mare, la o distanță de 20 km de comuna Neculele (județul Vrancea) și 47 km față de comuna Mânzălești, suprafață pe care pot să pască 1610 oi, din care 820 la Furu-Mic și 790 la Furu-Mare. În muntele Giurgiu, ambele comune posedau o suprafață de 150 ha pășuni, fiecare comună având repartizată o suprafață de 75 ha.

Suprafețele au fost repartizate, în anul 1945-1946, comunei Mânzălești (unită cu Măneștii). După Legea nr.18/1991, comunei i-a revenit suprafata de 294,7 ha în Giurgiu și 100 ha în Furu.
Ca specii de arbuști se întâlnesc: arbuști fructiferi (murul, afinul și zmeurul); plante rare ca scumpia (Valea-Ursului), liliacul sălbatic și mojdreanul (pârâul Chicirei), precum și diferite specii: dudul (agudul), dudul sălbatic, scorușul, cireșul negru (de pădure), frasinul, lemnul câinesc, plopul, arinul, ulmul (pe cale de dispariție fiind atacat în ultimii ani de o boală specifică), gherghinul, măceșul, cătina.

FAUNA

În pădurile din această zonă trăiesc următoarele animale sălbatice: iepurele, vulpea, lupul, veverița, ursul, care a coborât după hrană (prune, porumb și chiar animale) până în satele Cireșu, Buștea și Plavățu, porcul mistreț, căprioara (a coborât în noile plantații din Șchirea și Padina, fiind aproape îmblânzite, ajungând să consume apă din Slănic chiar din fața fostei clădiri a primăriei, cocoșul de munte și pisica sălbatică. Vara, pe lacul Meledic, întâlnim barza și rața sălbatică.