GEOGRAFIE

Comuna Mânzălești este o așezare deluroasă-premontană: penultima dinspre munte dintre așezările aflate pe cursul râului Slănic.

Teritoriul său are o formă neregulată, alungită pe direcția nord-sud. Râul Slănic taie teritoriul comunei, transversal, prin partea sa sudică. Către nord, teritoriul comunei cuprinde cursul și bazinul pârâului Jghiab, apa își trage numele de la forma albiei sale, care are versanții foarte înclinați, cât și de la faptul că exploatarea lemnului a necesitat ca transportul să se facă pe jgheaburi (uluce pe care se dirija apa și se transportau lemnele din munte la loc accesibil mașinilor).

Extremitatea nordică a teritoriului comunei cuprinde bazinul pârâului Martinu, afluent al râului Râmnicu-Sărat, iar limita sa nordică este hotarul cu județul Vrancea.

Așezările vecine comunei Mânzălești sunt:
- spre NORD - comuna Bisoca, Niculele-Vrancea și, parțial, județul Covasna
- spre EST - comuna Bisoca;
- spre SUD și SUD-EST - comunele Vintilă-Vodă, Chilii și Cănești
- spre VEST - comuna Lopătari.

Din punct de vedere al reliefului, așezarea se remarcă printr-o gamă foarte mare de altitudini, (aproape 1.000 m) de la cca. 400 m, la ieșirea râului Slănic din comună, până la 1.364 m. - în vârful Cerdacului - aflat în limita nord-vestică a teritoriului său.

De pe unele dintre înălțimile medii și ușor accesibile ale comunei se deschid, în fața ochilor, largi și pitorești perspective.

Spre miază-noapte, se văd plaiurile Bisocii și munții Vrancei, spre răsărit se distinge, în zilele senine, câmpia; spre miază-zi se observă, permanent, plaiurile Bercii și uneori chiar municipiul Buzău, iar spre apus munții Buzăului - printre care se remarcă Ivănețul și Penteleul.

Din punct de vedere geologic, teritoriul comunei este așezat pe anticlinalul Mânzălești-Lopătari, caracterizat prin straturi de gresii, argile și calcare. Natura și caracterul rocilor dovedesc, cu prisosință, că aici a fost un fund de mare (probabil în era paleozoică). Straturile masive de piatră din estul comunei, conținând scoici fosilizate, prezintă interes, atât turistic cât și științific.

Marea diversitate și duritate diferită a rocilor a permis ca agenții naturali să modeleze interesante forme fizice ale terenului, multe dintre acestea cerându-se ocrotite corespunzător cu prevederile legale. Printre aceste colțuri pitorești se pot aminti: movila din tuf alb din centrul comunei (numită și Grunj), tulburătorul sfinx natural din zona Meledic - Breazău, lapiezurile formate în mediul salin de la Bâsceni și Jgheab, lacurile de prăbușire de pe platoul Meledic, frumoasele forme de eroziune din albia pârâului Bisoca, etc.

În anul 1980, la Meledic se descoperă un mare număr de peșteri. Din cele peste 25 grote de sare, ce au de la 200 m. la 1230 m., cea mai mare este "Peștera 6 S Mânzălești" - unica din lume ca lungime, ocupând primul loc și al doilea ca denivelare (- 40 m.), cât și "Peștera cu trei intrări" ce ocupă locul al doilea, ca denivelare, din lume și locul patru ca lungime. Această descoperire va duce la realizarea unei zone turistice de o mare importanță .

În zonă s-au păstrat, datorită unor condiții de mediu speciale, unele ființe specifice unor ere geologice îndepărtate, ca: broasca țestoasă de pământ, scorpionul, arborele numit mojdrean, scumpia etc.