POPULAȚIE ȘI AȘEZĂRI

Populația constituie elementul de bază al unității biogeografice, economice și etno-folclorice din raza actualei comune. Populația este veche, fiind atestată documentar încă din secolul al XVI-lea și următoarele, prin mențiuni antroponimice ca: Mânzală, Ciomăguță, Manea, Beșliu, etc.
Comuna are, în conformitate cu actele normative în vigoare de la reorganizarea administrativ - teritorială din 1968, următoarele sate:

1. Beșlii (Mănești)
2. Buștea
3. Cireșu
4. Ghizdita
5. Gura-Bădicului
6. Jgheab
7. Mânzălești
8. Plavățu
9. Poiana Vâlcului
10. Satu -Vechi (Ciomagi)
11. Trestioara
12. Valea Cotoarei
13. Valea Ursului

 

Satele comunei se află într-o strânsă legătură economică și de comunicație, nucleul principal al legăturii economice formându-l vechea moșnenie comună a mânzăleștilor și a măneștilor.
Principalele date de natură istorică, geografică, demografică și economică specifice acestor sate se expun în cele ce urmează:


Satul BEȘLII (Mănești)

Se află situat în partea sud-estică a comunei, la intrarea în comună a șoselei județene Buzău - Lopătari, în directă vecinătate cu comuna Vintilă Vodă. Satul este dispus pe ambele maluri ale râului Slănic.
Numele cel mai vechi al satului, atestat încă de la 1620 și care astăzi se propune a fi reintrodus, a fost cel de Mănești. El provine, incontestabil, de la strămoșul comun MANEA. În primele decenii ale acestui secol, actualul sat era centru de comună, ce purta numele de Mănești.

Ștampilă din 1902 a fostei comune Mănești.

Numele de Beșlii este adoptat pe parcurs - dar înainte de epoca fanariotă - când legenda locală spune că un Beșli-aga (căpitan de beșlii
turci) ar fi întreținut legături amoroase cu o localnică, din care a rezultat un copil care a fost poreclit Beșliu. Numele de familie Beșliu este atestat documentar încă de la 1707 (1708) prin un oarecare Ignat Beșliu care donează o porțiune de teren ce servește ca loc de amplasare a Mănăstirii Găvanu, dar dăinuiește și astăzi în cele mai însemnate sate ale comunei și, firește, chiar în satul Beșlii.
Populația satului de 448 locuitori, este dispusă în cinci cătune: Apostari, Bălanu, Beșlii, Mănești și Răghinești.
Cătunul Răghinești, situat în dreapta Slănicului, prezintă semnificație istorică prin faptul că fondatorii săi au fost RĂGHINARI, respectiv foștii străjeni ai cetății domnului Vlad Vintilă, domn care le-a dat pământul respectiv, făcându-i moșneni. Răghinești a fost și nume de comună.
Satul Beșlii are școală generală de 10 ani, grădiniță, cămin cultural, magazin mixt și alimentar, secție de covoare, secție de croitorie și o secție de ceramică și materiale de construcții (foto).


Satul BUȘTEA

Este situat pe versantul estic al muntelul Breazăul până la o altitudine ce atinge cca. 1.000 m.
Satul are o vechime apreciabilă, întrucât strămoșii locuitorilor săi au fost buștarii adică gonacii de vânătoare ai domnului Vlad Vintilă.
Pe raza satului curge izvorul Ruginei sau Ruginosu, ce are apă curativă, care, în urmă cu 40-50 ani, s-a valorificat la scară rudimentară sub numele de apă de Meledic. Poziția sa tipic montană face ca îndeletnicirile de bază ale celor 219 locuitori ai săi să fie creșterea animalelor și munca în silvicultură. Satul dispune de școală generală cu clasele I-IV și cămin cultural.


Satul CIREȘU

Situat pe un versant al muntelui cu același nume, între pârâul Găvanu și Jgheab, satul este vizitat în trecere de turiștii solitari ce vizitează mănăstirea Găvanu sau Focu Viu - monument al naturii - aflat în apropiere, însă pe raza comunei Lopătari.
Populația satului, ce numără 236 locuitori, are în principiu aceleași ocupații cu cele ale locuitorilor dn satul vecin, Buștea. Are școală generală cu clasele I-IV și cămin cultural.


Satul GHIZDITA

Este așezat în amonte de Satu Vechi și Mânzălești, către dealul Bădicul. Se pare că numele său vine de la ghizdei, o plantă des răspândită în zonă, ce are flori albe, frumos mirositoare. În cadrul său este inclusă și așezarea Valea Perii, fost sat de sine stătător. Are o populație de 136 locuitori.


Satul GURA-BĂDICULUI

Este așezat pe cursul mediu al pârâului Jgheab, la baza unui versant abrupt al dealului Bădicul (814 m. altitudine).
Deși nu i se cunoaște vechimea cu exactitate, satul se pare că a fost întemeiat de către reprezentanți ai vechii familii Mânzală, atestată documentar încă din secolul al XVIII-lea. Și astăzi există familii cu acest nume în satul Gura-Bădicului.
Îndeletnicirile sătenilor sunt, în linii mari, creșterea animalelor, silvicultura, prelucrarea pietrei de var, etc.
Fiind un sat cu o populație de 290 locuitori are o școală generală cu clasele I-VIII, grădiniță, magazine diferite etc., ce deservesc în bună măsură și satele din jur (Cireșu, Plavățu, Jgheab etc.)


Satul JGHEAB

Este așezat pe cursul apei cu același nume, la confluența cu pâraiele Găvanu, Coita și Văleanu. Din cauza straturilor profunde de sare, terenul din raza satului prezintă numeroase surpări și eroziuni. Ocupațiile de bază ale celor 223 locuitori ai săi sunt: creșterea animalelor și munca în silvicultură.
În sat există: un Magazin Mixt și o școală generală cu clasele I-IV, respectiv școala cea mai veche din comună, în care a funcționat primul învățător calificat al comunei, Năstase Deșliu (1863-1951).


Satul MÂNZĂLEȘTI

Numele acestui sat, ca și al întregii comune, provine de la antroponimul Mânzală, cel prezentat de legenda amintită. Satul își are cătunele componente în jurul confluenței pârâului Jgheab cu râul Slănic. Aceste cătune au rădăcini adânci în istorie.
Ichimeștii, de pildă, au fost vechi moșneni: Meledic își trage numele de la moșia domnească menționată, fiind situat pe frumosul platou al fostei moșii, iar Bâscenii este cătun care își trage numele de la Bîsca, fiind populat cu foști clăcași originari de pe Bâsca, ce au fost împroprietăriți prin reforma lui Alexandru Ioan Cuza. O poziție centrală ocupă, în cadrul satului, cătunul Grunj, care își datorează numele fenomenului natural numit grunj, care este, de fapt, o fromoasă movilă de tuf calcaros alb, având formă piramidală și care marchează tocmai punctul de confluență al Slănicului cu Jgheabul
Numele așezării este atestat documentar încă de la 1579, prin actul de hotărnicie dat de Mihnea Voievod pentru moșia OT MENEDIC.
Satul Mânzălești are un număr de 768 locuitori și pe raza sa, multiple sedii și obiective, cum sunt: sediul primăriei comunale, sediul și sectorul gospodăresc de bază al C.A.P., școală generală cu clasele I-X, grădiniță, cămin cultural, magazin mixt, alimentară și o secție de tâmplărie, dotată cu mașini și utilaje moderne.


Satul POIANA VÂLCULUI

Denumirea satului este de origine slavă provenind de la "vălk" = lup.
Este situat într-o vale foarte înclinată, ce pornește din dealul Bădicului (814 m.) și până în pârâul Jgheab (altitudine cca.450 m.). Satul are livezi, pășuni și fânețe, situație ce influențează și ocupațiile locuitorilor (170 la număr).
În sat există școală generală cu clasele I-IV.


Satul PLAVĂȚU

Este așezat pe un platou neted dintre pârâul Găvanu și pârâul Coita Satul are 153 locuitori, predominând familiile Beșliu și Harpeș. Ca folosință agrară predomină livezile și pășunile.
Numele de Plavățu are, după opinia academicianului Iorgu Iordan, originea în slavonescul plăviț = bălai, blond.
Satul are școală generală cu clasele I-IV, într-un local propriu, nou construit.
Prin sat trece drumul spre mănăstirea Găvanu, monument istoric și de cultură.


Satul SATU-VECHI (Ciomagi)

Este situat de o parte și de alta a Slănicului și a șoselei județene Buzău - Lopătari
Legenda locală explică numele vechi al satului (Ciomagi), prin fapta vitejească de pe dealul Ciomagu, prin care câțiva străbuni ai locuitorilor de azi au învins ceata tătărească cu ajutorul ciomagelor.
Spusele legendei sunt întrucâtva justificate prin antroponimul Ciomăguță, ce dăinuie și azi la unele familii ale satului. Locuitorii satului sunt urmașii moșnenilor ciomăgești, astfel numindu-se și moșnenia pe care o stăpâneau.
Asupra numelui satului sunt propuneri justificate de schimbare, de revenire la numele avut până în urmă cu un deceniu, respectiv Ciomagi, nume cu rezonanță profund istorică.
Satul, cu cei 282 locuitori ai săi, are școală generală, cu clasele I-IV, grădiniță, magazin mixt și alimentar, magazin pentru produse de artizanat, unitate I.L.F. și de alimentație publică, dispensar uman, cu local nou. Tot în acest sat s-a construit noul sediu politico - administrativ al comunei, local în care mai funcționează o agenție C.E.C., oficiul P.T.T.R. și centrala telefonică.


Satul TRESTIOARA

Este așezat într-o frumoasă depresiune ce se găsește în partea de nord a platoului Meledic
Așezarea ființează aici încă de pe vremea domnului Vlad Vintilă, care își ținea pe aceste locuri hergheliile. Întrucât grajdurile domnești de cai erau amplasate în alt loc decât grajdurile iepelor, se păstrează și azi toponimele: Dealu Calului și Dealu Iepei, desemnând două înălțimi din apropierea satului. În perspectivă satul Trestioara, care are o așezare mai propice și un număr de 173 locuitori, va absorbi treptat populația satului Buștea, care este în dezafectare.
Printr-o viitoare punere în valoare a frumuseților și resursele din zonă, satul ar putea aspira la calitatea de sat turistic.
Satul dispune de școală generală cu clasele I-IV în local nou construit, magazin mixt, dispensar și o secție de covoare.


Satul VALEA COTOAREI (COTOAREA)

Este situat pe mai multe văi, ce converg în general către Bisoca.
O legendă locală spune că, odinioară, unul dintre Beșlii s-a retras, în aceste locuri, pe atunci puternic împădurite și-a început să se ocupe cu creșterea caprelor, în care scop tăia mari suprafețe de pădure, lăsând tulpini înalte (cotoare), pe care creșteau lăstari pentru hrana caprelor. De aici se zice că respectivului, i s-a atribuit porecla de "Căprăreață", și celui ce a întemeiat satul, ce la rându-i a luat numele de la cotoarele de copaci tăiați de el. Și această legendă are acoperire întrucât există și azi familii cu numele de Beșliu, care însă poartă permanent și porecla de Căprăreață .
Satul are șapte cătune: Cotoarea, Izvoru Țintei, Mesteceni, Podu lui Marcu, Valea Negrei și Valea Sorbului.
Cătunul Podu lui Marcu care va constitui viitoarea vatră sistematizată a satului, are o vechime apreciabilă, fiind menționat într-o hotărnicie încheiată în noiembrie 1620 pentru moșie

Fragment din documentul de la 1620
în care este menționat "Podu lui Marcu".

Satul are 415 locuitori care se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor.
Satul are școală generală cu clasele I-IV, grădiniță, magazin și cămin cultural.


Satul VALEA URSULUI

Este situat în sudul comunei, în partea superioadă a pârâului Mavra.
Datorită puternicei accidentări a terenului său și comunicației anevoioase cu șoseaua județeană, populația satului, de 153 locuitori, este foarte răzleț dispusă. În viitoarele decenii satul va fi dezafectat. Are școală generală cu clasele I-IV.

*
* * *

Din documentele ce au apărut ca urmare a ultimelor cercetări rezultă câteva date cu privire la despărțierea comunei Mânzălești în două unități administrative distincte. Trebuie menționat faptul că nu a apărut denumirea de Beșlii decât în anul 1954, ca reședință a comunei (inițial a purtat și numele de Vadul-Sărat - nume total impropriu și care n-a durat decât câteva luni).
În anul 1835 aleșii satului Mănești ca și cei din Mânzălești subscriu țidule. De asemenea, apar separate în 1846-1848, 1853; în 1862, februarie, 28, comuna Mănești e numită Răghinești, după numele satului așezat pe dreapta Slănicului, paralel cu cel de pe stânga, ce era Mănești.
În anul 1892 se dau hotare deosebite pentru Mânzălești și Mănești, astfel:
Mânzălești - Nord: muntele Giurgiu; Sud-Vest prin plaiul munților Mușa Mică și Mușa Mare, Vetrile, Neharna, Piatra Secuiului, Paltenul, Nereju, Furnica, Furu-Mare, coborând la Belciu în fundul Rîmnicului (izvorul Recea) pe lângă muntele Mărtinului până la Mălușelu și în jos spre Recea până la vărsarea sa în Râmnicu-Sărat, trece râul, mai departe, în Dealul Urzicăriei și de aici în vârful Curcubăta Mare, coboară la muntele Bisericuței, pe Izvorul Coitei, până la unirea cu Sărățelul, pe izvor până la gura izvorului Bisoca, o ia pe Bisoca în sus, până la Vârful Socetului, izvorul Ghizdita, până la vărsarea în râul Slănic, urcă puțin albia Slănicului și trece pe malul opus până la Valea Porcului, vârful Dosu Sălciei, vârful Bumbarului, Poiana-Ascunsă, la Copaciul Hoților și de aici spre Muchea Ghizuinilor, urcă în muntele Cerchezu la Piatra Pițigoiului, Plaiul Tanicea Vacilor și coboară la râul Slănic, la punctul Lunca Bolii.
Apus: trece Slănicul, urcă izvorul Sării până la Crucea din Posadă, pe plai, la Curmătura Trestioarei, izvorul Rugina, Fundul Ruginelor, Cotul Breazăului, deasupra Buștei, Curmătura Calului, pârâul Sturzea, urcă la Urzicării, în Vârful Măceșu, se lasă pe izvorul Oprii, Izvorul Lespezilor, până la Râpa Galbenă, unde, întâlnind Izvorul Secuiului se lasă în pârâul Bâscii, merge în sus până la muntele Tăietura (Mușa Albă), urcă muntele Giurgiu. Suprafața era de 9248 ha.
Mănești, așezată la 50,700 km de Buzău, având următoarele hotare:
Nord: Dealul Țintei, județul Râmnicu-Sărat, prin Plaiul Bisocii, Muchea Bădicului și de aici în Dealul Ciucului, se lasă pe Valea Ciomagelor în Slănic, pe Izvorul Porcului, plaiul Poiana-Ascunsă până în dealul Bercioii, merge la Altoaie, apoi pe vârful Cocii, muchea Bulercii și se lasă în râul Slănic în fața morilor din cătunul Sârbești.
Est: trece Slănicul, urcă pe muchea Fundului se lasă în valea dinspre Bisocuța până la izvorul Bisocii, urcă în Râpa-Albă și de aici la Dealul Țintei. Suprafața era de 2186 ha.
Din anul 1968 comunele se unifică sub denumirea de comuna Mânzălești.
Recensământul din 5 ianuarie 1977 ne pune la dispoziție un nou document privind populația comunei. Existau 13 sate cu 1.219 clădiri, 1.156 gospodării și o populație de 3.666 locuitori.